Dragostea pentru copii și pasiunea pentru meseria de învățătoare au salvat-o pe Florina. Pierderea fiului a fost tragedia care a lovit-o cu puțin timp înainte de pensionare. Părea că și-a pierdut rațiunea de a exista. Singurul lucru pe care și-l dorea era să stea pe un scaun și să tacă. Și-a dat însă seama că unora dintre copiii cu care a lucrat chiar le-a schimbat viața și atunci a început să facă voluntariat. Ajutându-i pe alții, s-a salvat pe ea.