Recent, Ioana a interpretat personajul principal feminin din Cadoul de Crăciun, în regia lui Bogdan Mureșanu, selectat de Academia Americană de Film pe lista scurtă pentru nominalizările la Premiile Oscar 2020. Filmul a primit Premiul Academiei Europene de Film pentru Cel mai bun scurtmetraj, în decembrie 2019, la Berlin. Ioana a primit premiul pentru Cea mai buna actrita la Festivalul International de Film de la Sankt Petersburg pentru rolul sau.

Cu peste 25 de roluri în producții de film și televiziune naționale sau internaționale, Ioana avea să primească, în 2008, una dintre cele mai apreciate distincții ale industriei internaționale de film: Premiul pentru cea mai bună actriță, la Festivalul de la Salonic, pentru rolul din Pescuit sportiv (regia: Adrian Sitaru).

Pentru personajul interpretat în Periferic, r. Bogdan Apetri, Ioana primește, în 2012, Premiul Gopo pentru Cea mai bună actriță într-un rol secundar și Premiul Pro Cinema.

Un rol foarte dificil, care îi va aduce Premiul Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) pentru Cea mai bună interpretare feminină, în 2013, este cel din Déjà Vu, r. Dan Chișu.

Lungmetrajul A Long Story / Marea Neagră, r. Jorien Van Nes  îi aduce actriței, în 2014, Premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul Internațional de Film de la Aubagne, Franța.

Pentru următorul rol, Paula, din Acasă la tata, r. Andrei Cohn, Ioana primește Premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal, la Gala premiilor Gopo, în 2016, precum și Premiul UCIN.

La finalul anului 2019, Ioana a terminat filmările pentru lungmetrajul Lebensdorf, în regia lui Vali Hotea. Dintre producțiile recente în care joacă, filmul Zavera, în regia lui Andrei Gruznitski și Otto barbarul (2018), al Ruxandrei Ghițescu. Ioana este una dintre inițiatoarele Fragile Society, o asociație care crede că actul artistic poate naște schimbare socială, creând o zonă sigură unde femeile să își poată identifica, documenta și explora traumele, limitările, dar și puterile.

Absolventă a UNATC, în perioada 2017-2018 a fost bursieră Fulbright în cadrul USC – School of Cinematic Arts, din Los Angeles, California pentru a cerceta transmedia storytelling și realitate mixtă, în vederea lucrării doctorale, demers de cercetare finalizat cu Summa cum laude.

A debutat în calitate de regizor la Channel 4 în Marea Britanie (pentru două seriale de documentar online cu un număr record de vizionări în UK). Printre francizele transmedia inițiate recent se numără Government of Children (film 3D, XR, web), Tangible Utopias (VR), universuri cinematice care arhivează imaginarul copiilor cu privire la viitorul societății pe termen lung.

A scris și a regizat “237 de ani”, scurt-metraj produs de ”Legende Films”  – casă de producție de origine franceză premiată cu Oscar. Scurt-metrajul „Cumulonimbus” a fost premiat la festivaluri internaționale și a fost selectat de Gus Van Sant în top 5 scurt-metraje din 5000 de înscrieri din întreaga lume în cadrul competiției Coppola Shorts. Scurt-metrajul omonim fost nominalizat la Premiile Gopo pentru Cel mai bun scurt-metraj.

Este co-fondator STORYSCAPES, prima asociație axată pe transmedia storytelling din România inițiată în 2012, fondator Noe-Fi Studios și Eastern European XR Alliance, membră a Women in Film and Television Los Angeles. Speaker la TEDxWomen Bold and Brilliant.

În prezent, își dezvoltă propriile proiecte axate pe inovație audio-vizuală și predă cursuri transmedia în cadrul UNATC și UBB. Imaginând lumea ca un loc de joacă neo-creativ, ea crede că povestitorii sunt “arhitecți ai viitorului” (Buckminster Fuller).

Atât ca cercetător, cât și ca artist, Rucsandra folosește abordări interdisciplinare, explorând subiectele de cercetare cu ajutorul instrumentelor artistice. Este pasionată de felul în care dialogul și creativitatea pot crește nivelul de încredere în comunități și le pot transforma într-un acasă mai bun. Una dintre dorințele ei este să susțină cât mai multe femei din România să-și găsească vocea și puterea.

Rucsandra este una dintre inițiatoarele Fragile Society, o asociație care crede că actul artistic poate naște schimbare socială, creând o zona sigură unde femeile să își poată identifica, documenta și explora traumele, limitările dar și puterile.